Satul Arhaic – Povești de îndemânare, creativitate și răbdare

E o dimineață călduroasă de August în care razele de soare pică printre frunzele pădurii. Se aud cântat de păsari și bătai de ciocan în fier. La intrarea în Satul Arhaic se află fierăria și moara de apă, la răscruce sunt cadrane solare, spre dreapta sunt vetrele de foc și frigiderele străvechi, în stânga se meșterește la structuri uzuale și mobilier, iar departe de tot la arcuri. Așa se întind atelierele arhaice pe sub frunzișul pădurii Cristian.

Într-unul dintre luminișuri, 20 de oameni discută despre oxigen combustibil și căldură. Se pregătesc să facă foc – nu la aragaz, ci genul făcut din lemne și aprins cu un amnar. După ce vor fi aprinse focurile, cercetașii vor exersa cum să facă torțe, linguri și boluri. Toate vor folosi flacără într-un fel sau altul. Dar, mai întâi, cercetașii primesc sfoară ca să se așeze în cerc în jurul ei. Curând, bucata de sfoară din mâinile lor va fi tăiată și transformată în combustibil – câlți pentru aprindere.

Vizavi, facilitatorii invită tinerii la cel mai „cool” atelier din program: crearea unui frigider arhaic. Participanții au la dispoziție glastre de lut și încearcă să înțeleagă cum ar fi putut oamenii de pe vremuri sa țină ceva la rece. Creativitatea și spiritul de improvizație sunt cheie. Pentru un timp, totul e o mișcare browniana. Cum sa facă? De unde să înceapă? Și la urma urmei, cum să improvizeze lopeți? Sau cum spunea un participant „În satul arhaic s-a inventat telefonul dar n-au inventat încă lopata?”

Undeva la soare, în mijlocul drumului, un grup taie de zor bușteni la ferăstrău. Curând vor fi cadrane de ceas solar, dar nu le-a sosit încă timpul.

Vreo 50 de metri mai încolo, într-o poiană umbroasă, trei ciocane pică aritmic pe fier încins. Alături, opt furnale mici suflă furioase focuri de 800 de grade. În miezul lor ating aproape 3000 de grade. Cercetașii poartă mânuși de piele până la cot. Sunt strânși cu zecile în jurul furnalelor, încing bucăți de fier și apoi le modelează cu bătăi de ciocan până prind formă de cap de săgeată. E cald și cam aglomerat în jurul furnalelor iar ciocanele sunt grele, dar nimeni  nu se dă în lături din a-și încerca mâna la meșteșugul străvechi. Facilitatorii pun cărbune pe foc și au ajuns să arate a mineri proaspăt ieșiți din mină.

Undeva și mai adânc în pădure, unde e mai mult decât suficient lemn la îndemână se fac construcții ca pe vremuri, din lemn și din sfoară.Materia primă e din belșug iar imaginația e limita a ceea ce se poate realiza. Cu ajutorul aceluiaș nod și a două legături de bază, poiana a fost populată cu un turn, un pod, mese, scune, leagan, hamac și adăpost. După ce verifică o ultimăă legătură, o fată se așează precaut pe un scaun facut din 3 trepiede și multă plasă. Câțiva pași mai încolo, un atelier similar face structuri mai creative.Un grup lucrează de zor la o replică a Turnului Eifel facută din sfoară și acel soi de vreascuri pe care le-ai arde pe foc. Alții încearcă o replică a unui anume pod Spaniol. Entuziasmul și concentrarea sunt la maxim. Toată lumea e încântată că se fac lucruri practice.

Și pe vârf de deal se caută lemne dar cu alt scop. Aici se modelează arcuri, apoi se tensionează bine cu sfoară. La sfârșit li se face proba. Bineînțeles că nu trag la fel de bine ca cele profesioniste depozitate puțin mai încolo, dar 4-5 metri tot zboară săgețile. Unii reușesc chiar să nimerească ținta cu arcurile improvizate. Cu cele profesioniste au reușit deja să facă această performanță.  

Undeva mai în vale, pe malul unui pârâu, niște cutii metalice sunt tăiate și prinse cu dibăcie de o bucată de lemn. Curând vor fi paleții unei mici mori de apă care vor prinde viață cu ajutorul pârâului de alături.

Cadranele solare au fost tăiate și în sfârșit a sosit timpul lor. La final sunt calibrate atent cu ajutorul unei busole. În zilele însorite vor arăta ora cu o acurațe de 95%. Zilele înnorate trec oricum în alt ritm așa că ceasul nu e necesar .

La sfârșit fiecare îsi ia în brațe capodopera: lingura, cadranul, capul de săgeată, arcul, moara…un grup cară vehement replica turnului Eifel- nu se știe până unde. Mulțumirea e generala, la urma urmei  Satul Arhaic este cea mai pură manifestare a spiritului cercetășesc. Inventivitatea, spiritul de improvizație, munca de echipă și lucrurile practice sunt ingrediente esențiale care fac cercetășia o rețetă educațională de succes de peste 100 de ani.