STEM – puntea dintre contemporan și viitor

Un grup de tineri zgomotoși intră pe terenul de fotbal. Vin în valuri, valuri, puțin nedumeriți de ce urmează dar dispuși să încerce. Mulți nu știu către ce se îndreaptă, alții sunt deja peste măsură de entuziasmați, cu gândul plin de poveștile colegilor care au participat în zilele anterioare.

Când se răresc sosirile sunt adunați cu toții în centrul terenului, se așează ordonat într-un cerc imens și sunt invitați la ateliere, câte vor și au timp să vadă. Imediat ce se dă startul unii sar din cerc hotărâți să prindă locuri la atelierul râvnit, alții pleacă agale, urmând să ia standurile la rând ca la un soi de licitație – care oferă ceva mai interesant pentru timpul lor? Au de unde alege din cele 12 activități posibile.

Un grup de copiii aleargă de zor și se opresc la cortul de Stop Motion Animation. De zilele trecute au văzut poze de la colegii lor cu animațiile realizate din plastilină. Se pun imediat pe rupt bucățele și știu foarte bine ce poveste vor să spună – e o întâmplare din camp dar într-o versiune cu extratereștri. Pe masa atelierului există deja o colecție de modelaje din alte zile. Rachetele, planetele și extratereștrii sunt lait-motivul atelierului, doar suntem pe stația spațială RoJAM 2.0 17.

Uitându-te la ei, nu poți să nu-ți pui întrebarea, dacă tinerii de pe Pământ fac modejale cu lucruri din spațiu, copilașii din spațiu ai viitorului vor face modelaje cu lucruri terestre?

„Pluto!” strigă entuziasmată o fată din următorul cort, arătând spre un punct de neant. Bineînțeles, nu vede planeta reală, ci una virtuală. În cort se mai plimbă câțiva copii cu ochelari de realitate virtuală pe ochi, fiecare vizionând o altă poveste. Au la dispoziție în repertoriul de experiențe o călătorie prin Sistemul Solar, roller coaster,  snowboard, povești horror.  O fetiță așezată pe scaun pe scaun face o mișcare de înot strigând „zboară, zboară, zboară”. Se pare că vizionează o sesiune de  sky-diving.

Următorul atelier la rând are un titlu stelar: Galaxia Rojam. Aici vreo 10 tineri stau înghesuiți deasupra mesei creând stele. Departe de imagini cu zeități și reacții cu hidrogen, participanții de aici lucrează cu circuite electrice. Nu apuci să stai mult uitându-te pe perețiii cortului, un participant entuziasmat îți vinde imediat atelierul ca fiind cel mai mișto dintre toate. Nu de alta dar „lucrezi cu chestii și vezi cum ar trebui să funcționeze, le faci tu cu mainile tale și chiar funcționează”. Băieți și fete lucrează de zor:  lipesc tranzistori, rezistori, LED-uri, suporți de baterie. Sistemul nu e mai mare decât o monedă de 50 de bani și la sfârșit luminează. „Nu-i greu, e mai curând migălos și trebuie să aibă grijă cu pistoalele de lipit” explică facilitatorul, în timp ce își prezintă colecția de arsuri de gradul 1 și 2 de pe mână.

Atelierul alăturat, facilita de Orășelul Cunoașterii, e la fel de interesant dar cu mai puțin potențial de accidente de muncă. Aici fiecare participant a primit câte o vânătă, o roșie, un castravete, o ceapă, o lămâie, o banană sau un măr. Dacă nu ai vedea voltmetrul de pe masă ai crede că e un atelier de gătit. Pe rând se măsoară tensiunea produselor. La sfârșit se construiește o baterie din monede.  Durează doar vreo jumătate de oră, după care participanții sunt liberi să vadă alt atelier.

La Energie verde și Panouri solar termice se vorbește despre surse alternative de energie. Copii stau uimiți în soare cu câte o jucărie în mână. După un minut se pun în mișcare elice, scripeți și roți cu ajutorul unor micro panouri solare. După asta, fiecare copil primește câte o cutie de carton și învață cum să construiască un panou termic. Partenerii de la Asociația Tot mai verde, Universitatea Transilvania din Brașov și Institutul de Tehnologii Solare SPF de la Universitatea de Știinte Aplicate HSR din Elveția (Hochschule für Technik HSR) s-au pregătit temeinic. Alături mai pun la dispoziția participanților un atelier de reciclare bazat pe reacții chimice. Ați văzut vreodată polistiren expandat dizolvându-se într-un pahar?

Știința și curiozitatea sunt la putere și la atelierul de fotografie la microscop. Aici participanții învață că „mai există și o lume pe care nu o vezi pentru că e prea mică să-ți dai seama că e acolo”, după cum explică facilitatorul. Sunt lucruri vechi văzute dintr-o perspectivă nouă. Fiecare își face propriul preparat din foiță de ceapă. Durează cam 5-10 minute să fie preparat după care sunt puse la microscop. Celulele sunt vizibile pe ecranul microscopului și al laptopului, așa că toți cei care sunt în încăpere pot urmări „acțiunea”. Unii sunt destul de surprinși că văd diferențe între preparate. Alt grup de participanți, ce-i drept mai mari, își amintesc cu nostalgie de orele de biologie din școală sau, în fine, unii află pentru prima dată ce s-a întamplat la orele la care au tras chiulu.

O încăpere mai jos, în aceași clădire în care se desfașoară și sesiunile de observații la microscop,  găsești vreo 4 roboți care îți mișună pe la picioare într-un fel ce amintește de un mușuroi de furnici. Pare-se că din lipsă de curent, facilitatorii au instalat o aplicație pe telefon și i-au lăsat pe participanți să se joace cu roboții. Cu altă ocazie ei ar fi trecut printr-un exercițiu scurt de pogramare, la sfarșitul căruia robotul capătă o anumită măsură de autonomie, putând să evite singur obstacole, să-și  schimbe culorile și „expresivitatea” de pe afișaj.

Atelierul cu cea mai spectaculoasă finalitate este cel de construcții de rachete. Aici grupuri de câte 5-6 copii de strâng în jurul unei mese pentru a-și construi un model de rachetă funcțională. Folosesc cutiuțe de plastic reciclate, corp de carton și plastic, iar vârful aerodinamic este o cupă de pahar de șampanie de unică folosință. Interiorul conține un mix de patru substanțe chimice și cablurile aferente declanșării reacțieii lor.  La sfârșitul fiecărei zile se lansează câte două zile spre entuziasmul întregului camp.

Ce nu știu participanții care se întorc entuziasmați de la atelier este faptul că au ratat vreo 3 activități. Nu e vina lor, când s-au stabilit activitățile, câteva au picat pe parcurs – jucăriile hidraulice, foc din surse neconvenționale și calcule mateatice rapide. Deh, nu s-au mai găsit facilitatori. Vor rămâne pentru o altă jamboree.

Science, Technology, Engineering and Mathematics este o arie care oferă un potențial infinit de învățare, iar cercetașul iubește învăţătura şi la rândul său îi învaţă şi pe alţii. Așa se face că cercetașii au plecat pregătiți să aplice tehnologiile de azi pentru a construi viitorul.